LIVE
LIVE

BLOG

3. Învierea morţilor

Ioan Brie | 19 ianuarie 2017

În articolele trecute, în contextul temei despre lumea de dincolo, am scris despre naşterea omului, viaţa de pe pământ, moartea fizică şi starea dintre moarte şi înviere (starea intermediară). Evenimentul prin care se va pune capăt stării intermediare este învierea morţilor. În continuarea studiului nostru, vom aprofunda învăţătura biblică despre învierea morţilor. Obiectul nostru nu este să ne referim la miracolul învierii din morţi a unora care au înviat în vremea Vechiului Testament sau în vremea misiunii pământeşti a Domnului Isus sau a apostolilor, ci să aprofundăm adevărul biblic despre învierea viitoare.

1. Ce este învierea morţilor

Vom defini învierea prin referinţa la moarte. Moartea fizică presupune despărţirea trupului de suflet prin încetarea funcţiilor biologice ale corpului omenesc. Duhul de viaţă este luat de Dumnezeu, sufletul este aşezat în locul potrivit stării spiritual, în care omul a trăit pe pământ, iar trupul este pus în mormânt. Învierea este repunerea trupului, a duhului şi a sufletului împreună prin readucerea la viaţă a trupului fizic. Termenul grecesc pentru înviere este anastasis, care înseamnă ridicare din nou. Prin urmare, învierea este o ridicare din nou a omului decedat şi reaşezarea lui în starea dinainte de moarte. În mod sigur, învierea presupune modificări esenţiale, atunci când comparăm condiţia avută în viaţa dinainte de moarte şi cea de după înviere.

2. Învierea morţilor este o învăţătură biblică

Învierea morţilor este una dintre doctrinele fundamentale ale Bibliei. Dacă nu există învierea morţilor, atunci nu mai există nici judecata viitoare, nici Iadul, nici Raiul, nici Hristos şi nici mântuirea. Învăţătura despre învierea viitoare nu este o legendă extra-biblică sau o învăţătură desprinsă din tradiţie sau o expresie a speranţei umane izvorâtă din aspiraţia spre o condiţie mai bună a existenţei. Doctrina învierii este puternic afirmată de textele Bibliei.

a. Învierea morţilor în textele Vechiului Testament.
În Vechiul Testament, avem multe texte în care se face trimitere la învierea viitoare. Cele mai importante dintre ele sunt: Isaia 26:19; Daniel 12:2; Ezechiel 37:12-14; Iov 19:25; Psalmul 49:15. Din motive de spaţiu, ne limităm doar la a indica trimiterile biblice. În esenţă, textele indicate anterior afirmă existenţa evenimentului învierii viitoare. Învierea este înţeleasă ca izbăvirea lui Dumnezeu pentru cei credincioşi. Vechiul Testament nu ne dă detalii prea multe despre învierea celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Este afirmată doar existenţa acestui eveniment escatologic major, fără să ne fie indicate prea multe detalii. Aceste detalii urmau să fie revelate în Noul Testament. Mai trebuie să observam că în Vechiul Testament, sunt consemnate miracole ale învierii dintre cei morţi, miracole care anticipă învierea viitoare.

b. Învierea morţilor în Noul Testament.
Textele în care se reflectă doctrina învierii sunt foarte numeroase. Domnul Isus a învăţat despre învierea viitoare. El a spus ca va veni o zi a învierii, când toţi cei morţi vor învia. La înviere, vor fi înviaţi atât cei credincioşi, cât şi cei necredincioşi (Matei 22:23-27; Ioan 5:25-29; Ioan 6:39-40). Pe lângă referinţele Domnului Isus despre învierea viitoare, cuvântările apostolilor şi scrierile lor conţin referinţe consistente la învăţătura despre înviere. Apostolul Petru a afirmat adevărul despre înviere în predica de la Cincizecime, Pavel ‒ în predica din Atena şi în cadrul apărării din faţa lui Festus (Fapte 26:8). Literatura epistolară paulină conţine texte foarte grăitoare pentru doctrina învierii viitoare cum ar fi 1 Corinteni 15:1-58; 1 Tesaloniceni 4:13-16; Romani 6:5; Romani 8:8-11. Învăţătura despre înviere o regăsim şi la Petru (1 Petru 1:3; 1:21; 3:18) şi la Ioan (Apocalipsa 20:1-15).

3. Învierea lui Isus este garanţia învierii morţilor

În 1 Corinteni 15:12-26, Pavel arată că învierea lui Isus din morţi reflectă nu doar că există o înviere a morţilor, ci şi că învierea lui Isus reprezintă garanţia învierii viitoare. Pavel întreabă retoric: „iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?” (1 Corinteni 15:12). După ce explică raportul dintre învierea lui Isus, credinţa creştină şi învierea viitoare, Pavel conclude cu declaraţia: „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos” (1 Corinteni 15:22-23). Prin urmare, faptul că Isus a înviat reprezintă o garanţie că fiecare om care va trece prin experienţa morţii fizice va avea parte de experienţa învierii viitoare. Pe lângă faptul că învierea lui Isus este garanţia învierii viitoare, învierea Domnului este şi:

4. Învierea viitoare va fi o înviere a trupului fizic

Biblia ne învaţă că trupul muritor va fi adus la viaţă. Învierea nu va avea loc într-un formă necorporală şi imaterială. După învăţătura Noului Testament, la învierea de apoi, cei morţi vor primi trupuri fizice constituite din carne şi oase. Acest adevăr este susţinut de mai multe referinţe biblice. Noi ne vom referi la trei dintre ele:

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” ‒ Romani 8:11;

„El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-şi supune toate lucrurile.” ‒ Filipeni 3:21;

„Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.” ‒1 Corinteni 15:42-44.

În toate aceste texte, este afirmat clar adevărul că învierea va fi o înviere a trupului nostru muritor. Învierea nu va presupune aşezarea sufletului într-o nouă formă a existenţei sale, independentă de trupul material, ci aşezarea sufletului într-un trup material asemănător trupului înviat al Domnului Isus (Filipeni 3:21). După cum trupul înviat al Domnului Isus nu a fost un spirit (duh) în formă trupească, ci a fost un trup fizic real, capabil să consume alimente (Luca 24:36-43), tot la fel vor fi şi trupurile învierii viitoare. Putem afirma cu certitudine că trupul înviat al Domnului Isus reprezintă prototipul trupurilor înviate ale celor mântuiţi.

5. Cu ce trup vor învia morţii?

Întrebarea aceasta este anticipată de Pavel în 1 Corinteni 15:35. Răspunsul paulin este oferit în 1 Corinteni 15:37-58. Pavel arată că învierea morţilor nu va fi o simplă resuscitare a trupului care a murit şi nici nu va fi o înviere după modelul învierilor relatate în Biblie, cum a fost învierea lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain etc. Toţi cei care au fost înviaţi din morţi au înviat în acelaşi trup în care au murit şi după o vreme, au murit din nou. Învierea finală va fi diferită, trupul învierii din ziua de apoi, deşi va fi tot trup, totuşi va fi diferit de trupul muritor, pe care îl avem în prezent. Pavel arată că trupurile sunt de două feluri (1 Corinteni 15:40): trupuri pământeşti şi trupuri cereşti. La înviere nu ne vom întoarce la aceleaşi trupuri de carne pe care le-am avut înainte de a muri. Scriind despre învierea viitoare şi despre trupurile pe care le vom avea la înviere, Pavel afirmă două adevăruri fundamentale:

a. Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia cerurilor (1 Corinteni 15,50).
Tărâmul vieţii de dincolo nu permite să trăim în trupurile actuale. Condiţia inferioară a trupurilor prezente nu va permite vieţuirea în slava lumii viitoare. Prin urmare, învierea va aduce o modificare a trupurilor. În baza acestei transformări a trupului muritor, vom putea trăi în lumea veacului nou. Cineva ar putea obiecta, spunând că dacă aşa stau lucrurile cu modificările aduse trupului la înviere, atunci, din cauza transformărilor făcute, trupul învierii va fi pe nedrept numit trup. Cu scopul de a elimina această confuzie şi obiecţie, Pavel arată că trupurile sunt de două feluri.

b. Există două feluri de trupuri: trupuri pământeşti şi trupuri cereşti (1 Corinteni 15:40).
Explicând diferenţa dintre trupul dinainte de moarte şi trupul învierii, Pavel arată că există o varietate de trupuri. Trupul oamenilor este diferit de trupul animalelor, de al păsărilor şi de al peştilor (1 Corinteni 15:39). Diferenţa existentă chiar între trupurilor vieţuitoarelor de pe pământ indică faptul că fiecare condiţie a vieţii şi fiecare mediu al existenţei necesită un trup adecvat. Peştii au un trup diferit de al păsărilor şi de al animalelor, pentru că mediul în care vieţuiesc este diferit şi presupune adaptări specifice mediului de viaţă. Nu poţi trăi cu trupul păsărilor în mediul peștilor şi nici cu trupul peştilor în mediul animalelor. Implicit, Pavel arată că fiecare mediu de existenţă necesită un trup potrivit. Prin urmare, condiţia nouă a existenţei în lumea de dincolo necesită un trup adaptat acelor realităţi noi. Concluzia paulină este că trupurile sunt de două feluri: trupuri pământeşti (specifice vieţii de pe pământ) şi trupuri cereşti (specifice vieţii veacului viitor).

Având stabilite adevărurile că trupul învierii presupune o adaptare a trupului la noile realităţi ale vieţii veşnice şi că Dumnezeu a rânduit trupuri pământeşti şi trupuri cereşti, Pavel anticipă trei întrebări importante legate de natura trupului înviat.

Prima întrebare: Cum va arăta trupul învierii?

Trupul învierii va fi asemănător trupului înviat al lui Isus. Trupurile învierii vor fi după modelul trupului înviat al lui Isus, care este prototipul trupurilor învierii noastre. Această afirmaţie se întemeiază pe două argumente biblice. În Filipeni 3:21, apostolul afirmă că Isus „va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale”, iar în 1 Corinteni 15:49, în contextul dezbaterii despre natura trupului învierii, după ce este făcută paralela dintre Adam şi Isus, Pavel conclude cu afirmaţia: „după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc”. Trebuie să observăm că trupul înviat al lui Isus nu a fost o apariţie de tip hologramă şi niciun duh în formă trupească, ci a fost un trup fizic real. Evangheliştii afirmă, fără posibilitate de tăgadă, că trupul lui Isus a fost un trup material, format din carne şi oase (Luca 24:39). Acel trup a putut fi atins de apostoli (Luca 24:36-40; Ioan 20:20; 24-29).

În antichitate, era cunoscut faptul că cel mai sigur simţ al omului este simţul pipăitului. Ochii şi urechile puteau fi înşelate prin iluzii optice sau auditive, dar simţul pipăitului nu poate fi înşelat în percepţia sa. Confirmând accentul antic pe importanţa simţului tactil şi pe veridicitatea mărturiei sale, Ioan scrie că el vesteşte „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1:1). Pe lângă faptul că Isus afirmă că trupul său înviat este format din carne şi oase şi că apostolii l-au putut atinge, Luca ne spune că Isus după înviere, a consumat alimente în faţa discipolilor săi (Luca 24:41-43). Mai trebuie să menţionăm că Scriptura afirmă că trupurile celor credincioşi vor fi asemenea trupului slăvit al lui Isus înviat. Despre natura trupurilor înviate ale morţilor necredincioşi, Biblia nu spune nimic, ci doar că şi ei vor trece prin învierea trupului. În baza principiului mai larg că Dumnezeu dă fiecărei făpturi un trup potrivit pentru mediul în care trebuie să trăiască (vezi 1 Corinteni 15:38-40), putem afirma că cei nemântuiţi, la înviere, vor avea un trup potrivit cu locul de groază din iad, în care îşi vor petrece veşnicia.

A doua întrebare: Care este relaţia dintre trupul actual şi trupul învierii?

Răspunsul paulin este dat prin sublinierea analogiei dintre sămânţa semănată în pământ şi planta care răsare, cu relaţia dintre trupul mort şi trupul înviat. (1 Corinteni 15:36-58). Analogia paulină scoate în evidenţă două adevăruri fundamentale:

Deşi la înviere, vom primi tot trupuri, între trupul avut înainte de moartea fizică şi trupul dăruit la înviere va fi o deosebire în calitate şi însuşiri. Învierea va fi în trupuri cereşti şi nu în trupuri pământeşti. Nu vom învia în actualele trupuri muritoare. În trupul învierii, nu vom purta neputinţele şi infirmităţile trupului prezent.

A treia întrebare: Ce se va întâmpla cu credincioşii găsiţi în viaţă la venirea Domnului?

Potrivit Bibliei, viaţa pe pământ se va desfăşura după cursul ei normal, până la venirea Domnului (Luca 17:26-37; 1 Corinteni 15:51-54). Cursul actual al istoriei va continua până la venirea Domnului, neîntrerupt de niciun eveniment catastrofal, care să marcheze încetarea veacului prezent şi a ordinii specifice vieţii de pe pământ. Biserica va continua să se dezvolte pe pământ până la venirea Domnului. În clipa răpirii bisericii, cei morţi în Hristos vor fi înviaţi (1 Tesaloniceni 4:15-17), iar credincioşii găsiţi în viaţă la momentul răpirii, vor fi transformaţi în trupurile de slavă pe care le vor primi cei adormiţi în Domnul. Aşadar, atât cei morţi în Hristos, cât şi cei credincioşi, găsiţi în viaţă la momentul răpirii, vor primi trupul învierii asemănător trupului înviat al Domnului nostru, Isus.

6. Cetele învierii

Pavel afirmă că „după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui” (1 Corinteni 15:22-23). Care sunt cetele învierilor din morţi? Potrivit revelaţiei biblice vor avea loc mai multe învieri dintre cei morţi. Nu mai multe învieri, în sensul că cineva va învia de mai multe ori, ci în sensul că nu toţi vor învia în acelaşi moment:

În concluzie, afirmăm că învăţătura despre înviere este o doctrină profund biblică şi că învierea reprezintă planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Sufletul omului este nemuritor. Planul lui Dumnezeu este ca, la finele veacului prezent, fiecare suflet omenesc să fie îmbrăcat în trupul nemuritor al învierii, trup în care va putea trăi în condiţiile mediului de existenţă specific veacului nou. Cei mântuiţi vor fi cu Domnul în Rai, iar cei nemântuiţi vor fi pierduţi în Iad. Pentru cei credincioşi, adevărul învierii aduce eliberare de frica morţii. Creştinul nu se teme de moarte. Creştinul trăieşte în aşteptarea învierii şi în perspectiva vieţii de după înviere. Cel credincios ştie că ceea ce face pe pământ are ecou în viaţa veşnică. Din acest motiv, omul credincios trăieşte în legământ cu Domnul, duce o viaţă sfântă şi lucrează cu hărnicie pentru Domnul.

Arhivă


2017

octombrie  [1]iulie  [1]mai  [5]aprilie  [5]februarie  [6]ianuarie  [13]

Categorii


Familii  [3]Tineri  [7]Copii  [6]Misiune  [4]Credință  [6]Lumea de dincolo  [6]

Alte articole

09
05.17

O poartă spre inimile Mongoliei

Ne-am dorit ca în Mongolia să existe un loc în care oamenii, creștini și necreștini să poată veni împreună, [...]

27
04.17

Tabăra de rugăciune - aprilie 2017

Un grup de oameni cu ochii închiși și capetele aplecate ar putea părea ceva ciudat unui necreștin, dar pentru [...]

05
04.17

Sfârșitul

Oare te uiți spre noi de sus, și în aceste clipe grele? / Sau mergi cu noi pe drum Isus prin ploaia care vrea să [...]

Un concept      Programming  

Copyright © 2017 Biserica Emanuel Sibiu. Toate drepturile rezervate.