LIVE
LIVE

BLOG

Dărnicia creştină

Ioan Brie | 14 februarie 2017

Dărnicia este actul prin care cineva oferă, motivat de iubire şi ascultare de Dumnezeu, bani sau alte bunuri materiale, urmărind prin aceasta slăvirea lui Dumnezeu şi împlinirea nevoilor semenilor. Dărnicia creştină comportă două dimensiuni distincte:

Atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament ne învaţă cu privire la cele două dimensiuni ale dărniciei. În Vechiul Testament, dărnicia ca datorie apare în Levitic 27:30, iar dărnicia ca milostenie apare în Isaia 58:7. În Noul Testament, dărnicia ca datorie este poruncită în Matei 23:23, iar dărnicia ca milostenie este învăţată în Matei 6:1-4.

Sfânta Scriptură menţionează în multe pasaje închinarea cu zeciuiala. Cele mai importante texte biblice pe tema zeciuielii le avem în: Geneza 14:17-24; 28:20-22; Deuteronom 14:22-27; Levitic 27:30-34; Numeri 18:20-32; Maleahi 3:8-12; Matei 23:23; 1Cor 16:1-2; 2 Corinteni 9:6-11.

De ce trebuie să dăm partea Domnului (zeciuiala)?

a. Zeciuiala este proprietatea Domnului (Levitic 27:30)
„Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului." (Levitic 27:30). Există trei categorii de bunuri: bunul personal, bunuri de drept comun şi bunul lui Dumnezeu. Cu siguranţă, Dumnezeu stăpâneşte peste tot pământul şi toate lucrurile îi aparţin, însă zeciuiala din câştigul nostru aparţine lui Dumnezeu într-un sens cu totul special. Dacă în dreptul procentului de 90% din câştigul nostru, avem dreptul să decidem cum socotim de cuviinţă, în dreptul zeciuielii, Dumnezeu a poruncit explicit ce trebuie să facem: zeciuiala trebuie adusă la Casa Domnului. A nu da zeciuiala înseamnă a-L fura pe Dumnezeu (Maleahi 3:8).

b. Zeciuiala este o formă de închinare înaintea lui Dumnezeu (Geneza 14:18-20)
Închinarea înaintea lui Dumnezeu se exprimă prin multe forme, cum ar fi rugăciunea, cântarea de laudă, citirea Bibliei, postul etc. Una dintre formele de închinare înaintea Domnului este oferirea zeciuielii. Partea Domnului este un act de închinare. Aşa cum ne închinăm lui Dumnezeu prin rugăciune, ne închinăm lui Dumnezeu şi prin oferirea zeciuielii. În primul rând, zeciuiala este pentru Domnul şi abia în al doilea rând este pentru biserică. Deşi o aducem la biserică, noi nu dăm zeciuiala bisericii, ci lui Dumnezeu.

c. Zeciuiala e moştenirea lui Dumnezeu pentru Casa Sa (Maleahi 3:10)
„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea." (Maleahi 3:10) Dintre cele doisprezece seminţii ale poporului Israel, la împărţirea țării Canaanului, seminţia lui Levi nu a primit niciun teritoriu ca moştenire, moştenirea lor a fost zeciuiala datorată de popor lui Dumnezeu (Numeri 18: 20-21). Acest principiu este valabil şi în vremea legământului nou (1 Corinteni 9:9-14 ). Partea Domnului este lăsată ca moştenire pentru casa Domnului.

d. Închinarea zeciuielii este o dovadă dragostei şi părtăşiei creştine
Dragostea frăţească i-a făcut pe primii creştini să îşi vândă casele şi ogoarele pentru a împărţi celor săraci (Fapte 4:32-37). Tot dragostea i-a determinat pe creştinii din Macedonia să dăruiască peste puterile lor (2Corinteni 8:1-5) în vederea ajutorării celor lipsiţi.

e. Dumnezeu porunceşte să dăm zeciuială (Maleahi 3:8-10)
Aducerea zeciuielii la Casa Domnului este o poruncă divină. A nu da partea Domnului este neascultare de Domnul, şi prin urmare este păcat.

f. Domnul Isus a confirmat că trebuie să dăm zeciuiala (Matei 23:23)
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute." (Matei 23:23). Prin cuvintele „pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute", Domnul Isus se referă la îndatorirea de a aduce zeciuiala la Casa Domnului.

g. Apostolul Pavel a învăţat despre dărnicie (2 Corinteni 9:1-15)
Pavel ne învaţă că dărnicia trebuie făcută cu generozitate (2 Corinteni 9:5), de bunăvoie, cu bucurie (2 Corinteni 9:7) şi proporţional cu câştigul fiecăruia (1 Corinteni 16:2). Deşi nu este menţionată în mod explicit proporţia la care se referă Pavel, din contextul mai larg al Bibliei, putem înţelege că are în vedere cel puţin zeciuiala.

h. Zeciuiala este o expresie a credincioşiei noastre faţă de Domnul
Dumnezeu ne porunceşte să Îl cinstim prin aducerea zeciuielii la Casa Domnului. Ascultarea de această poruncă este o dovadă a credincioşiei şi a încrederii noastre în Domnul. Dărnicia noastră dovedeşte din punct de vedere material ceea ce suntem noi din punct de vedere spiritual. Dărnicia ca zeciuială exprimă recunoştinţa noastră faţă de Domnul care ne poartă de grijă, dependenţa şi încrederea în Dumnezeu pentru împlinirea tuturor nevoilor noastre, precum şi ascultarea de Dumnezeu.

i. Zeciuiala este o condiţie a binecuvântării noastre materiale (Maleahi 3:9-11)
„Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare." (Maleahi 3:9-10). Închinarea cu partea Domnului este cheia care deschide mâna lui Dumnezeu ca să fim binecuvântaţi în vremuri de criză. Zeciuiala aparţine lui Dumnezeu; dacă refuzăm să o închinăm Domnului, binecuvântarea lui Dumnezeu peste viaţa noastră materială va lipsi.

Piedicile în calea închinării cu zeciuiala

a. Lipsa de învăţătură şi de cunoaştere a Scripturii
Cea mai des întâlnită piedică în calea închinării cu zeciuiala este lipsa de cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu. Pur şi simplu, oamenii nu Îl onorează pe Dumnezeu prin închinarea zeciuielii, pentru că nu au fost învăţaţi că aceasta este voia lui Dumnezeu revelată în Biblie.

b. Ideea că zeciuiala este o cerinţă a Legii mozaice şi nu o cerinţă a Noului Testament
Unii susţin că creştinii nu mai trebuie să dea zeciuială pentru că plătirea zeciuielii este o faptă a Legii, iar umblarea după faptele Legii nu mai este o cerinţă pentru creştini. Se afirmă că: darea zeciuielii este o poruncă a Legii mozaice; legea lui Moise a fost abrogată de Domnul Isus şi a fost înlocuită cu Evanghelia harului. Aşadar, odată cu abrogarea Legii mozaice, a fost abrogată şi porunca de a da zeciuiala. Însă învăţătura că zeciuiala a fost abrogată odată cu abrogarea Legii mozaice nu este corectă din următoarele motive:

c. Sărăcia
Uneori, lipsurile materiale sunt invocate ca motiv pentru lipsa închinării prin zeciuială. După învăţătura Sfintei Scripturi, sărăcia nu este un motiv justificat pentru a nu aduce Domnului partea Sa. Sunt oameni care vor rămâne mereu lipsiţi pentru că nu oferă cinste Domnului prin închinarea cu zeciuiala (Maleahi 3:9). Scriptura ne arată că cei evlavioşi au adus cinste lui Dumnezeu prin dărnicie, chiar daca ei au fost lipsiţi şi poate ar fi avut nevoie se fie ajutaţi de alţii (Marcu 12:41-44; 2 Corinteni 8:1-5).

d. Zgârcenia şi lipsa de credinţă
Piedica reală care se ridică în faţa cinstirii lui Dumnezeu prin zeciuială este lipsa de credinţă suprapusă cu zgârcenia.

Principiile închinării cu zeciuiala

a. Principiul promptitudinii (Proverbe 3:9)
Potrivit acestui principiu, primul lucru pe care un credincios îl va face după dobândirea câştigului muncii sale, va fi să pună deoparte zeciuiala din venit. Prima cheltuială făcută va fi oferirea zeciuielii ca ofrandă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

b. Principiul proporţionalităţii (Deuteronom 16:17)
Zeciuiala trebuie dată în proporţie cu venitul nostru. Proporţia este reglementată prin procentul de zece la sută din venitul câştigat.

c. Principiul aducerii zeciuielii la biserică (Maleahi 3:10; Fapte 3:33-37)
În timp ce dărnicia ca milostenie o vom dărui cui vom socotii de cuviinţă, dărnicia ca zeciuială trebuie să o aducem la biserică. Dumnezeu a delegat biserica pentru a fi administratorul părţii Domnului.

d. Principiul închinării cu bucurie (2Corinteni 9:7)
„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu».” (2 Corinteni 9:7). Oferirea zeciuielii nu trebuie socotită ca obligaţie împovărătoare, ci ca o formă de închinare plăcută lui Dumnezeu, închinare făcută cu bucurie.

Arhivă


2017

iulie  [1]mai  [5]aprilie  [5]februarie  [6]ianuarie  [13]

Categorii


Familii  [3]Tineri  [7]Copii  [6]Misiune  [4]Credință  [5]Lumea de dincolo  [6]

Alte articole

09
04.17

Grupul IANIS - oratoriu de Paște

Programul de Paște, susținut de grupul IANIS în anul [...]

15
01.17

6. Raiul lui Dumnezeu

Obiectivul nostru este să punem în evidenţă învăţătura biblică despre locul de răsplătire şi mângâiere, [...]

28
01.17

Vorbirea în alte limbi

În epistola 1 Corinteni, apostolul Pavel acordă o atenţie deosebită harismei vorbirii în alte limbi. 1 Corinteni [...]

Un concept      Programming  

Copyright © 2017 Biserica Emanuel Sibiu. Toate drepturile rezervate.